Discriminatorika

Un ultim semnal de alarmă merită a fi tras: Europa națiunilor suverane trebuie să respecte valorile culturale individuale ale țărilor membre pentru a avea ea însăși valoare. Ramurile de civilizație care cresc fiecare în felul și frumusețea ei sunt izvorâte milenar dintr-o selecție naturală bazată pe tradiție și diversitate. Apărând aceste idei diafana democrație ar trebui să irige mental guvernele pentru a înflori o Europă a națiunilor, a liberei circulații a persoanelor, mărfurilor, a progresului științific în folosul unei vieți mai de calitate, în special morală, a cetățenilor.

Atâta vreme cât rezultatul acțiunilor din ultimii ani arată că oamenii sunt tot mai divizați pe criterii utopice în grupuri și asmuțiți unii împotriva celorlalți, tot mai învățați să urască în loc să zâmbească, este corect să afirm că ceva e defect.

În ultimele zile un caz evident este împărțirea oamenilor în (alte) două triburi: așa-zișii periculoși și așa-zișii nepericuloși. Sau mai periculoșii și mai puțin periculoșii, sau vaccinații și nevaccinații. Celor „buni” adică vaccinaților li se acordă încet-încet privilegii reale palpabile în viața de zi cu zi și automat sunt discriminați „răii” nevaccinați care se simt tot mai pedepsiți, mai blamați pe zi ce trece și ajung să fie urâți de semeni sau și mai rău, să se urască pe ei înșiși nemaigăsindu-și un loc în societatea ce-i flegmează emfatic.

Discriminarea ca poziție oficială colectiv asumată politic în Europa națiunilor este inadmisibilă fiindcă încalcă egalitatea de șansă ca principiu fundamental al unei societăți libere. Democrația pare că stă să moară de Covid în fața unei crize globale prostești pe care specia om a decis, cumva, să o amplifice și să o întrețină până reușește să se autodistrugă social și economic iar nu medical.

Dacă acceptăm că, în fapt, poziția defectă prin care „Europa” promovează discriminarea este doar poziția demnitarilor aleși sau numiți de națiunile democratice care o compun, însemană că în creierele lor, acești puri politicieni discriminează. Mai mult, învățând să discrimineze, au folosit asta ca să rămână politicieni. Foarte grav. În următoarea fază adică cea a metastazei în care ne aflăm deja, s-a produs transformarea finală și inversă a politicii însăși într-un instrument care are ca scop principal promovarea discriminării, pentru a-și asigura propria existența mincinoasă.

Iată cum este definită discriminarea pe universal acceptata Wikipedie:

„Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de respingere.

În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție. Cu toate acestea, fenomenele de discriminare există și în absența unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului.

Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare sexuală etc.”

La o simplă analiză fugitivă a scenei politice românești din acest punct de vedere, căutăm să vedem dacă nu cumva toate partidele clasice de ciocoi vechi și „noi” își trag succesul electoral fix din promovarea uneia din formele discriminării enumerate în definiția de mai sus. În formă agravată, curios și în plus, este de fiecare dată o discriminare a majorității împotriva împotriva unei minorități.

Partidul parlamentar 1 discriminează pe criterii de vârstă și (in)competență. După o viață întreagă de muncă în socialismul în care chemai administratorul când ți se ardea becul pe scară, generații întregi de pensionari sunt terorizați prin inducerea stresului și de fapt amenințați că pensiile mici nu îi vor mai putea ține în viață. Sau generali pe timp de pace că își vor pierde pensiile nesimțite. Majoritatea celor ce muncesc eficient plătesc lunar în căciula Bugetului de stat de unde sunt plătiți apoi bieții bătrâni îngroziți și cei care astăzi formează părți prea consistente ale unui vast aparat calificat doar la Stat degeaba. Minoritatea astfel păcălită că nu ar fi altă soluție, votează pe cei care oferă varianta cea mai rapidă și comodă, partidul-tătuc care are grijă de social-ineficiența propagată la infinit. Nu contează minciuna cu care au obținut procentele, scopul demnitarilor oricum e altul. Deci, discriminează și asmut minoritatea de vreo 29% bugetari și pensionari împotriva majorității pentru a lua voturile și încă patru ani de milioane-subvenții pentru aparatul vast de partid, de la același Stat.

Partidul parlamentar 2 discriminează pe criterii de convingeri politice și chiar și mai grav, de avere. Fiindcă puterea izvorâtă din minciuna unui nume și a unei doctrine care nu mai are nicio legătură cu rezonanța derivată din rădăcina „liber” este folosită strict pentru a face tot avere. Ei și sistemul lor mafiot, numit public în cele mai înalte funcții din Stat în funcție de procentul obținut de filiale în alegeri. Mafiot – fiindcă este vorba de folosirea cu forța a unor mijloace de intimidare pentru a determina acțiuni ilegale, infracționale. Spre exemplu a da afară oameni competenți din regii autonome pentru a plasa „nepoți” de partid incompetenți. Ei mint oamenii de afaceri și pe cei cărora le merge aproape suficient de bine ca sa-și permită bucuria de a avea o părere politică aproape cultă, pentru a le mai fura încă o dată voturile. Nu contează minciuna cu care au obținut procentele, scopul demnitarilor oricum e altul. Își atrag propriul electorat de vreo 25% minoritare musculițe ca o Văduvă neagră care-și țese bine calculat pânza înaine de alegeri.

Neo-partidul parlamentar 3 discriminează pe bază de religie și de orientare sexuală. Puținii care nu au un Dumnezeu deasupra capului, au creat un adevărat curent social de jenă ticălos provocată pentru cei care cred. Majoritatea nu mai are loc să trăiască după propria voință în lumea așa-zis liberă, chiar dacă, spre deosebire de acești neo-comuniști, ei nu deranjează în exercitarea libertății lor de a-și înmormânta ruda, libertatea celorlalți. Trebuie să ai brandul de ateu, ca să încapi la coada lor de a vopsi gardul tom-sawerian lung de vreo 15%. În Plus, s-a decretat și că moda cool e să ai o gândire libertină sexual și deci dacă nu o ai, ești rău, pe cale de consecință discriminat și automat ar fi și o rușine să fii membru în partidul în care e păcat să-ți faci o cruce. În acest caz, asmuțirea e soră bună cu aroganța, știutul mai bine și cel mai bine, avutul de dreptate dar neapărat și întotdeauna, vorba despre vorbă și ideologii utopice cretine pe care uite, gașca de tinerei dezaxați netrecuți la ultimul nivel de Candy Crush Saga, și-au dat căștile jos, s-au trezit ajunși în fruntea Statului de drepți și acum pun utopiile în pratică, la fel cum au făcut experimente înaintașii lor cu un mapamond întreg. Nu contează minciuna cu care au obținut procentele, scopul demnitarilor oricum e altul. Sub privirea coalizaților care își vad liniștiți mai departe de furtul din halca proprie, atâta vreme cât nimeni nu le ia papa și nu îi deranjează de la masă.

Partidul pàrlamentar 4, rușinea Constituției, discriminează pe criterii de naționalitate. Întotdeauna ungurii, românii, nemții au trăit pașnic împreună și s-au respectat la Cluj, la Timișoara, la Sibiu, la Oradea, la Szeged și peste tot. Dar ura etnică de-a lungul întregii istorii a fost și ea de fiecare dată provocată, alimentată și întreținută exclusiv politic. Victimele: minoritatea păcălită de vreo 5-6% din voturi. Fraierită constant că cineva le-ar apăra interesele și asmuțită împotriva majorității naționale astfel discriminate. Nu contează minciuna cu care au obținut procentele, scopul demnitarilor oricum e altul. Același – mai ales pe axe noi de cheltuieli bugetare europene, noi motive de „război”, de data asta cu mediul, noua justificare a deceniului de cheltuieli guvernamentale care va urma post-pandemie-de-prostie în Europa și pe Glob.

A mai rămas vreo formă de discriminare neacoperită de viitoarea fostă clasă politică? Mai avem nevoie de Partidul bărbaților roșii și le-am epuizat pe toate…

Dacă nu ar promova discriminarea, partidele fostei clase politice nu ar mai avea practic, doctrină. Fiindcă adevărata lor doctrină este de zeci de ani încoace doctrina neadevărului, a etichetei care contează electoral mai mult decât conținutul sticlei plină doar cu sudoarea națiunii. Nu ar mai spune nimic, ar fi un concert al tăcerii. Ticăloșii ar trebui să plece acasă de la minciuna și furtul cu care ne-au păcălit, vor fi dezlipiți forțat de la țâță și vor trebui să muncească pentru a exista, ca noi toți. Încetarea discriminării elimină definitiv dezbinarea și politica anilor care vin va fi politica unirii, a alianței, a respectului reciproc și a bucuriei de a trăi ca principii de bază.

Politica se schimbă fiindcă noi, fosta prostime, învățăm încet-încet să ne cernem informația de pe Măria-sa Internetul. Și vedem că Statul nu și-a respectat contractul social cu noi cei mulți, ba mai mult aflăm că nevaccinați vom merge mult mai greu cu familia tradițională în concediu.

Autor: Mihai Negoescu



Categorii:Diverse, Noutăți, Opinii, Politică

Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: