Alternativa Dreaptă – doar o speranță!

Lansat în octombrie 2019, partidul „Alternativa Dreaptă” ne anunța că a venit vremea ca cei care cred în valorile conservatoare să aibă o voce, să fie în sfârșit reprezentați la nivel politic. Foarte interesant atunci era faptul că alături de ei erau unii dintre cei mai importanți conservatori din România, printre ei profesorul Adrian Papahagi sau Theodor Paleologu, fostul candidat la alegerile prezidențiale din partea PMP-ului, susținut și de cei de la AD. Nu de puține ori l-am auzit pe Adrian Papahagi făcând referire la „prietenii” din AD. Paleologu chiar a susținut discursuri în fața membrilor noului partid. Părea că viitorul partidului este asigurat dacă acești oameni urmau să pună umărul.

Marele proiect al noului partid se referea la „coagularea dreptei românești”, un obiectiv curajos, poate chiar utopic ar spune unii. Și este adevărat, cum ai putea uni dreapta în România? Până la unirea ei ar fi bine dacă am reuși să ne dăm seama cine este cu adevărat de dreapta. De la USR la ALDE,  toți se pretind a fi de dreapta și mari liberali.

Conducerea AD era și ea una de încredere. Adela Dorina Mîrza și Traian Rânja nu aveau un trecut dubios, deci puteau reprezenta o garanție pentru acest proiect. Mai multe despre conducerea partidului puteți afla accesând acest link.

Dar ce s-a întâmplat apoi? După lansarea partidului s-a așternut o tăcere care nu părea să ducă spre „coagularea dreptei”. Partidul a rămas în sondaje la rubrica „alții” și cu excepția celor foarte bine conectați, nimeni nu a mai auzit de ei. Intelectualii numiți mai sus îi mai încurajau din când în când pe Facebook dar nu s-au implicat activ. Astfel, ajutorul lor nu a însemnat mare lucru.

Pentru a înțelege mai bine faptul că AD stagnează, am decis să facem o comparație cu un alt partid conservator lansat în aceeași perioadă. Este vorba de partidul A.U.R. – Alianța pentru Unirea Românilor. Cele două partide păreau că seamănă ca două picături de apă, ambele făcând referire la aceleași valori și având un discurs asemănător. Mai mult, ambele partide au în frunte doi co-președinți.

Pornind cu șanse egale, cele două entități politice urmau să concureze pentru același electorat. Coagulat de atacurile tot mai dese la adresa bisericii venite de la partide ca USR sau DEMOS, dar și de felul în care restul partidelor s-au comportat cu ocazia referendumului pentru căsătorie din 2018, acest electorat aștepta cu nerăbdare un partid care să le reprezinte interesele în societatea românească.

Prima diferență între cele două a apărut când nume cunoscute din zona conservatoare au atacat AUR-ul cu același discurs folosit de partidele de stânga și de presa aservită intereselor acestora. Dar acest lucru avea să îi ajute pe cei de la AUR, ei câștigând notorietate, în timp ce AD rămânea tot mai mult în anonimat.

Următoarea minge la fileu, ridicată de guvernul liberal prin acțiuni precum închiderea piețelor în timp ce lăsau deschise marile lanțuri de magazine, nu a putut fi fructificată de cei din AD. Spre deosebire de partidul condus de George Simion, ei nu au reușit să își formeze un nucleu mai larg. Diferența a fost făcută de faptul că Simion avea deja mulți susținători din perioada în care acesta milita pentru reunificarea Basarabiei cu România. Mai mult, cei de la AUR nu s-au sfiit să atace zilnic guvernul de la acea vreme, profitând de fiecare stângăcie. Apoi, în timp ce Alternativa Dreapta se mulțumea cu mesaje șterse care nu ajungeau la prea mulți votanți, cei de la AUR au preluat tactici folosite în S.U.A. și au plecat prin țară cu un autocar. Chiar dacă au fost criticați pentru că ar fi populiști, cei de la AUR și-au atins obiectivul și azi sunt prezenți în parlament. În schimb, cei de la AD au stat „cuminți”, nu au fost criticați dar nici nu au reușit să ajungă la electorat.

Președinții AD și AUR împreună la un eveniment AD.

În fine, la alegerile din decembrie 2020, cele două  partide au participat la alegeri și rezultatul îl știm toți. Un detaliu foarte important aici este că AUR a invitat mai multe partide să vină cu oameni pe listele sale. Din păcate, cei care au răspuns apelului au fost cei de la PNR și alte câteva partide neimportante, în timp ce AD nu a acceptat invitația acestora. Acum, ne putem întreba cum ar fi arătat parlamentul dacă Adela Mîrza și alți oameni de calitate ar fi fost acolo. Cu siguranță era mai simplu pentru AUR să se debaraseze de Șoșoacă și ceilalți veniți de la PNR care le-au creat atâtea probleme. Ba chiar, participarea lor pe listele AUR ar fi dus la un număr mai mic de parlamentari din partea PNR. Acest lucru ar fi fost posibil deoarece cei de la AUR au știut să negocieze și au demonstrat acest lucru prin faptul că nu i-au permis lui Ninel Peia să participe la alegeri chiar dacă acesta era președintele celor de la PNR.

Iată că stând cuminți lângă cei din „turnul de fildeș”, cei de la AD nu au reușit nimic, rămânând doar o speranță. Ei ne-au arătat încă o dată că dorind să pari imaculat și să îi mulțumești pe toți nu ai cum să reușești.

Azi, Alianța pentru Unirea Românilor este a treia forță politică în timp ce AD rămâne în anonimat, doar o speranță. Noi le dorim succes și sperăm că aripa din AD care este mai pragmatică, în frunte cu Adela Mîrza care părea că dorește o colaborare cu George Simion, alături de care a participat la mai multe evenimente, să își impună punctul de vedere. Este important deoarece dezbinarea de azi îi ajută doar pe cei de stânga, cei care detestă valorile conservatoare.

Dorim să le amintim celor din AD că partidele M10 și Forța Moldova (desprins din M10) nu au reprezentat nimic serios în România. Așa că ar trebui să fie atenți, ar putea rămâne la fel de neimportanți precum cele două partide din care au apărut. Nu rămâneți doar o speranță!



Categorii:Politică

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri

  1. O analiză perfecta!

    prăbușirea dreptei acomodante care incă nu și-a dat seama că românii nu sunt un popor anglo-saxon si ii interesează Basarabia și familia mai mult decât ayn Rand.

    Paleologu s-a dovedit de departe cel mai oportunist, el fiind infond un userist care a profitat de PMP incă o dată să-și facă reclamă la cursurile lui diluate lute de pe Wikipedia.

    Papahagi nu trebuie băgat aici, el n-a vrut să intre nici in PMP nici in AD și rămâne o voce fermă in multe privințe.

    AD suferă datorită lui Uncu care se crede un fel de nou patapievici și de faptul că, la fel ca și in In Linie Dreaptă, sunt structuri pline de liberali care nu au vână conservatoare și di n păcate sunt pline cu greco-catolici care au problema aia de minoritar și atacă mereu ortodoxia. Păi cum să faci partid conservator fără ortodocși in România? Sau cu ortodocși pe stil american gen Uncu? Seriously. Sau a fost o greșeală sau pur și simplu infiltrare a securiștilor și loberalilor bostanianți.

    Dovadă că toți falșii conservatori tac chitic in fața vaccinismului represiv fascistoid și aplaudă supravegherea de masă și pașaportul „verde”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Calina Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: