3 martie 1949: Colectivizarea agriculturii

Începerea Plenarei C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949, prin care s-a hotărât colectivizarea agriculturii.

La data de 3 martie 1949 a început Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din România, în urma căreia s-a hotărât trecerea la cooperativizarea agriculturii și adoptarea unei politici agrare de tip sovietic, care însă odată introdusa, a încălcat flagrant dreptul de proprietate şi a lichidat numeroasa clasa țărănească din România.

Nu întâmplător Plenara Comitetului Central, începută la 3 martie 1949, a survenit la doar o zi de la emiterea Decretului 83/1949 prin care se confiscau toate bunurile moșierilor, iar pe lângă confiscarea acestor bunuri, decretul a mai inaugurat o nouă practica, care va însoți şi sprijini în permanenţă cursul colectivizării și anume deportarea în alte zone ale țării a celor care se opuneau colectivizării. „Transformarea agriculturii” după modelul sovietic s-a produs în mai multe etape, prima dintre ele cuprinsă între anii 1949-1953 întâmpinând un valuri sporite de rezistenţă, îndeosebi în zona Transilvaniei, Banatului şi Maramureșului, unde s-a ajuns chiar la victime în rândul țăranilor ce nu vroiau să-şi dea pământurile la stat.

A doua etapă debutează odată cu moartea lui Stalin din 1953 și continuă pană în anul 1956 când peste 75% din suprafața agricolă a fost colectivizată, urmând ultima etapă a colectivizării care s-a desfășurat între anii 1957-1962, când s-a reușit trecerea în proprietatea statului a peste 94 la sută din terenul arabil. În primii ani ai colectivizării, comuniștii au purtat o intensă muncă de lămurire cu țăranii, arătând că va fi în beneficiul lor să intre în CAP-uri, pentru ca apoi să recurgă la represalii împotriva acelor familii care se opuneau formarii gospodăriilor colective.

Toate aceste abuzuri au dus la anihilarea independenţei ţărănimii, fapt care a dus la nemulțumirea țăranilor în mai multe zone ale ţării și unde Miliţia şi Securitatea au fost trimise ca să înăbuşe protestele, aceste acţiuni fiind soldate cu morţi şi răniţi, arestări masive și condamnări la ani grei de închisoare.

După 13 ani de colectivizare forţată, ani în care propaganda a fost însoţită de şantaj şi teroare, comuniștii puteau să raporteze încheierea „cu succes” a colectivizării agriculturii, iar evenimentului i-a fost consacrată o sesiune extraordinară a Marii Adunări Naţionale desfăşurată între 27 şi 30 aprilie 1962 și unde în prezenţa a 11.000 de ţărani invitaţi, liderii comunişti declarau cu mândrie că „în Republica Populară Română socialismul a învins definitiv, la oraşe şi sate”.



Categorii:Istorie

Etichete:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: